PROMOVAREA EGALITĂŢII DE ŞANSE
A vorbi despre egalitatea de şanse înseamnă să facem referire la egalitatea între sexe, accesul egal la locuri de muncă şi de egalitate în condiţiile de angajare şi formare profesională. Promovarea egalităţii de şanse revine în cadrul politicilor de gen implementate în societăţi şi fac referire la acţiuni pozitive îndreptate către depăşirea stereotipurilor care de dezvoltă în contextele sociale şi profesionale.
III. 1 UNIUNEA EUROPEANĂ ŞI EGALITATEA DE ŞANSE
A. CARTA FEMEILOR, COMISIA EUROPEANĂ, MARTIE 2010
http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2010:0078:FIN:RO:PDF
Este din Tratatul de la Roma, în 1957, că principiul de egalitate între bărbaţi şi femei a fost decretat ca capo saldo al Uniunii Europene. În Statele Membre, sarcina pentru egalitatea sexelor a obţinut rezultate pozitive, până într-acolo încât femeile absolvente sunt în număr mai mare decât bărbaţii. Însă, împotriva acestui lucru rămân compartimentele de inegalitate unde stereotipurile persistă: femeile nu şi-au asumat încă rolul social pe care îl au bărbaţii : în vârful societăţii, cum ar fi în partidele politice şi în guverne.
Cu ocazia celei de-a15-a aniversare a Conferinţei mondiale ale femeilor, organizate de ONU la Beijing, la data de 5 martie 2010, Comisia Europeană adoptă Carta femeilor pentru a îmbunătăţi, atât în Europa, cât şi în străinătate, răspândirea egalităţii de tratament economic şi social între bărbaţi şi femei, plecând de la presupunerea că inegalităţile de sex au consecinţe directe asupra coeziunii sociale şi economice, asupra creşterii sustenabile şi asupra competiţie, şi asupra evoluţiei demografice.
Carta femeilor defineşte tematicile prioritare care tind, pe perioada 2006-2010, spre a răspândi demersurile prioritare de tratament economic şi social între sexe. independenţa economică este necesară pentru a elibera femeia de bărbat; pentru a o atinge, este necesar ca pentru aceeaşi muncă, femeile şi bărbaţii să fie remuneraţi egal, aşa stabileşte Carta ca un al doilea punct, sprijinindu-se pe datele statistice care demonstrează că egalitatea profesională nu a fost încă atinsă. Reprezentarea femeilor în procesul decizional şi de putere acolo unde femeile încă mai sunt insuficient reprezentate, este un pas fundamental de implementare pentru a confirma progresele egalităţii de şanse. În final, respectarea demnităţii şi integrităţii femeii, inclusiv sfârşitul violenţei de gen legată de tradiţii sau obiceiuri trebuie să fie eliminată, stabileşte Carta, şi drepturile fundamentale trebuie respectate.
.
B. PĂRERE CU PRIVIRE LA VIITORUL POLITICII DE EGALITATE ÎNTRE BĂRBAŢI ŞI FEMEIR DUPĂ 2010, COMISIA EUROPEANĂ, IANUARIE 2010.
Părerea cu privire la viitorul politicii de egalitate între bărbaţi şi femei după 2010 este o analiză efectuată de Comitetul consultativ specializat în probleme sexelor la sfârşitul valabilităţii Carta femeilor. Pe baza activităţilor desfăşurate pe teritoriul Uniunii Europene din 2006 în conformitate cu axele identificate în Carta, documentul determină punctele cheie pentru a stabili o strategie de acţiune pentru egalitatea dintre bărbaţi şi femei. Documentul cuprinde trei dimensiuni: provocările în curs, provocările viitoare, provocările transversale. Provocările în curs, pentru a obţine egalitatea între bărbaţi şi femei constituie priorităţi identificate în Carta femeilor: independenţa şi egalitatea economică, egalitatea de remunerare, conciliere între viaţa privată, viaţa de familie şi viaţa profesională, promovarea participării femeilor la posturile de conducere, lupta de orice formă împotriva violenţei bazată pe gen de apartenenţă, egalitatea la nivel educaţional şi la nivelul calificărilor, promovarea egalităţilor sexelor dincolo de frontierele europene. În schimb, noile provocări fac referire la egalitatea sexelor în cadrul problemelor de mediu, impactul crizei economice şi financiare asupra femeilor şi bărbaţilor, răspândirea dialogului şi politicilor culturale şi a imigraţie centrate pe problema sexelor (bărbat, femeie, homosexual, etc.) şi în final promovarea sănătăţii bărbaţilor şi femeilor. În ceea ce provocările transversale, documentul insistă cu privire la necesitatea eliminării stereotipurilor impuse femeilor în orice sector şi la combaterea oricărei discriminări bazată pe sex. Documentul se încheie cu definirea obiectivelor, instrumentelor, duratei şi procesului de implementare a unei strategii pentru egalitatea dintre bărbaţi şi femei.
C. STRATEGIA PENTRU EGALITATE ÎNTRE BĂRBAŢI ŞI FEMEI 2010-2015, COMISIA EUROPEANĂ, SEPTEMBRIE 2010.
http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2010:0491:FIN:RO:PDF
În cazul în care Carta femeilor desemnează orientările care tind spre construirea unei societăţi egale fără inegalităţi de sex între bărbaţi şi femei, iar Părerea cu privire la viitorul politicii de egalitate între bărbaţi şi femei după 2010 evidenţiază obiectivele atinse, noile provocări şi problemele transversale cu privire la problema egalităţii sexelor, Strategia pentru egalitate între bărbaţi şi femei 2010-2015 reprezintă documentul definitiv care delimitează cadrul programatic de acţiune pentru egalitatea dintre sexe. Strategia este adoptată de Uniunea Europeană în Septembrie 2010 şi aprofundează axele prioritare evidenţiate în Carta furnizând acţiuni specifice ce trebuie întreprinse pentru a obţine independenţa economică a ambelor sexe, pentru a stabili egalitatea remunerării pentru aceeaşi muncă, pentru a dezvolta reprezentanţa egală a sexelor în procesele decizionale ale puterii, pentru a sigura demnitatea şi integritatea femeilor şi pentru a pune capăt violenţei sexuale suferită de femeie atât în Europa cât şi în străinătate. Viziunea internaţională a egalităţii sexelor şi respectarea femeii este o dimensiune centrală a documentului. În final, strategia dezvoltă problemele transversale legate de legislaţia şi de instrumentele de governance ce trebuie implementate pentru a obţine egalitatea între bărbaţi şi femei
III. 2. EUROPEAN INSTITUTION FOR GENDER EQUALITY
Institutul European pentru egalitatea sexelor este o idee care ia naştere în 1995 ca o propunere pentru a calma lipsa de informare cu privire la problemele sexelor. O prima schiţă de proiect este prezentată de Ministerul suedez pentru egalitatea şanselor, Margareta Winberg, în 1999, cu ocazia unui seminar desfăşurat la Stockholm. Anul următor, la Nisa, când se discută Agenda politicii sociale, gradul de conştientizare a necesităţii răspândirii şi promovării egalităţii sexelor şi a combaterii discriminării devine o problemă centrală a întâlnirii una. În ciuda angajamentului unora şi voinţei multora, Institutul se străduieşte să ia naştere; Comitetul pentru drepturile femeilor prezent la Parlamentul European repropune în Martie 2004 idea unui Institut european pentru egalitatea sexelor iar Parlamentul defineşte rolul în cadrul Uniunii. În 2004, Consiliul european susţine iniţiativa institutului pentru a îndeplini obiectivele de egalitate între femei şi bărbaţi stabilite în Agenda de la Lisabona. În final, iniţiativa este luată în martie 2005 de Comisarul European pentru angajament, pentru afaceri sociale şi pentru egalitatea şanselor, Vladimir Spidla, care propune stabilirea Institutului european pentru egalitatea sexelor ca instituţie de excelenţă, independentă şi care colectează, analizează şi răspândeşte date cu privire la gender studies. Oficial, Institutul ia naştere în mai 2007 iar sediul, de la Bruxel este transferat la Vilnus în Lituania. Printre programele şi iniţiativele întreprinse se numără: Proiectul “Women inspiring Europe” cu scopul de a face cunoscut femeilor că au avut un rol decisiv în promovarea egalităţii între sexe, un seminar de aprofundare cu privire la egalitatea între sexe, şi o competiţie pentru a alege locul Institutului.
III. 3. OCDE LAVORO SUI GENERI
http://www.oecd.org/document/59/0,3746,en_21571361_38039199_38172347_1_1_1_1,00.html
OCDE s-a angajat în promovarea egalităţii sexelor dedicând o parte importantă din activităţile sale egalităţii. OCDE s-a implicat într-un vast proiect “Project in Gender Equality” transversal cu trei zone: educarea, angajarea şi antreprenoriatul realizând pentru fiecare temă documente de studiu compuse dintr-o bogată bază de date, analiză de aprofundare şi workshop. În plus, OCDE se concentrează pe problematica sexelor prin intermediul publicaţiilor cu privire la aspecte specifice cum ar fi: Doing better for families, o cercetarea care aprofundează acţiunile guvernului pentru a veni în ajutorul familiilor. Revista L’Observateur a OCDE este o sursă bogată de informaţii, inclusiv problema parităţii:(http://www.observateurocde.org/news/categoryfront.php/id/742/Femmes.html). Un forum bazat pe reducerea decalajului dintre bărbaţi şi femei a fost organizat în 2011 cu scopul de a înţelege de ce, deşi femeile din Uniunea Europeană urmează cursuri de studii mai lungi decât bărbaţii şi au o speranţă mai mare, bărbaţii câştigă mai mult şi ocupă posturi de conducere. Printre diversele iniţiative există şi constituirea unui podcast de muzică cu privire la problema sexelor şi lansarea Wikigender (http://www.wikigender.org/index.php/New_Home): un portal dedicat egalităţii între bărbaţi şi femei
III. 4. GENDER NET
http://www.oecd.org/document/27/0,3746,en_2649_34541_46582811_1_1_1_1,00.html
Între iniţiativele OCDE cu privire la problema oportunităţii de egalitate există Gendernet sau DAC Network on Gender Equality. Acesta reprezintă unicul exemplu, la nivel internaţional, de forum în interiorul căruia experţii agenţiilor de cooperare şi de dezvoltare se întâlnesc pentru a defini rapoarte şi obiective comune care au ca obiectiv susţinerea egalităţii sexelor. Producţiile realizate de membrii network sunt Liniile directoare ale DAC pentru egalitatea bărbat-femeie şi demersurile cunoscute ale Gendernet care determină modalităţile de apropiere a problemelor de egalitate între bărbat şi femeie şi de autonomie a femeilor în cadrul cooperării pentru dezvoltare.
.
III. 5. IL GLOBAL REPORTING INITIATIVE ŞI ASPECTUL DE DIVERSITATE ŞI OPPORTUNITĂŢI EGALE
Liniile directoare ale Global Reporting Initiative determină, pentru a realiza un raport de sustenabilitate, doi indicatori specifici conexe problemei de oportunitate egală. primul indicator este LA13 cu privire la alcătuirea organismelor de guvernare ale societăţii şi repartiţia angajaţilor pe categorie pe baza sexului, vârstei, apartenenţei la categoriile protejate şi pe baza altor indicatori de diversitate. Al doilea indicator pentru a determina oportunităţile egale este LA14 cu privire la raportul salariului de bază ale bărbaţilor comparativ cu cel al femeilor pe categorie de egalitate. O linie directoare practică redactată de Global Reporting Initiative şi de International finance Corporation dezvoltă modalităţile de introducere a problemei în general în raportul de di sustenabilitate.
Raportul de sustenabilitate din 2009 a companiei de ciment CRH dedică o secţiune aspectelor sociale şi în special dezvoltării angajaţilor e fragmentelor ce pot fi consultate pe link-ul http://www.crh.ie/~/media/Files/C/CRH/pdf/reports/csr-2010/social-2009a.pdf.
